Articolul „Особенности интерпретации молдавского репертуара для кларнета Е. Вербецким (на примере сочинений В. Ротару)” examinează particularitățile artei interpretative a clarinetistului și pedagogului Eugeniu Verbețchi (1936–2007), unul dintre principalii promotori ai creației camerale și instrumentale a compozitorilor moldoveni din a doua jumătate a secolului al XX-lea. Studiul pornește de la concepția interpretării muzicale ca formă de „a doua creație”, în care interpretul depășește reproducerea fidelă a textului și devine un veritabil coautor al compozitorului. Analiza este centrată asupra lucrărilor lui Vladimir Rotaru, în special „Romanță” și „Baladă” pentru clarinet și orchestră de cameră. Sunt evidențiate libertatea metrico-ritmică, flexibilitatea tempo-ului, modificarea unor formule ritmice și articulații, precum și apropierea ornamenticii de practica folclorică moldovenească și de maniera lăutărească. În „Baladă”, interpretarea mordentelor și apogiaturilor relevă sinteza dintre tradiția academică europeană și particularitățile intonaționale ale muzicii populare.