Analiza cadrului normativ și instituțional al politicilor culturale în Republica Moldova relevă o evoluție graduală, de la un sistem centralizat, specific perioadei sovietice, către un model diversificat, orientat spre mecanisme moderne de reglementare și finanțare. În contextul analizei cadrului normativ aferent domeniului patrimoniului cultural, Nicolae Railean menționează că,
„până în anii ‘90 ai sec. XX gestionarea bunurilor culturale cu valoare de patrimoniu a fost reglementată de Legea URSS „Cu privire la protecția și folosirea monumentelor de istorie și cultură” din 29 noiembrie 1976 și Legea RSSM „Privind protecția și folosirea monumentelor de istorie și cultură” din 30 noiembrie 1977, precum și de regulamentul respectiv nr. 865 din 16 septembrie 1982, de alte acte normative specifice”[1].
Astfel, potrivit cercetătorului Veaceslav Reabcinschi, în contextul reformelor economice inițiate odată cu proclamarea independenței, s-a înregistrat o scădere semnificativă a veniturilor populației, concomitent cu reducerea alocațiilor bugetare destinate domeniului culturii[1]. În aceste condiții, a fost emis Decretul Președintelui Republicii Moldova nr. 203 din 21.09.1992 privind măsurile urgente de dezvoltare a culturii, prin care Guvernul a fost obligat „să adopte, într-un termen de două luni, un program de stat pentru dezvoltarea culturii”. Prin urmare, la 3 iunie 1993 a fost aprobată Hotărârea Guvernului nr. 343/1993 cu privire la aprobarea Programului de stat pentru dezvoltarea culturii pe anii 1993–2000 și asigurarea protecției sociale a oamenilor de cultură. Potrivit sursei citate, programul era axat pe
„adoptarea legilor despre cultură, patrimoniul național, ocrotirea monumentelor, proprietatea intelectuală, biblioteci și fondul legal de carte”[2].
Această etapă evidențiază specificul politicilor culturale, orientate prioritar spre stabilizarea sectorului, mai degrabă decât spre dezvoltarea acestuia, în condițiile constrângerilor economice ale perioadei de tranziție.
În această ordine de idei, odată cu constituirea Republicii Moldova ca stat independent, au fost inițiate demersuri pentru consolidarea cadrului legislativ în domeniul protecției patrimoniului cultural, fiind adoptată Legea nr. 1530 din 22.06.1993 privind ocrotirea monumentelor și Registrul monumentelor ocrotite de stat, aprobat prin Hotărârea Parlamentului Republicii Moldova nr. 1531-XII din 22 iunie 1993[1]. Aceste acte normative au constituit parte a efortului de creare a noului cadru legislativ al statului independent în perioada primului Guvern condus de Andrei Sangheli (01.07.1992–05.04.1994). Totodată, din perspectiva cronologică a procesului de elaborare a cadrului legislativ în domeniul patrimoniului cultural, este de menționat faptul că Legea privind fondul arhivistic al Republicii Moldova nr. 880-XII din 22 ianuarie 1992 a precedat adoptarea Legii nr. 1530 din 22.06.1993 privind ocrotirea monumentelor, ceea ce evidențiază caracterul etapizat al reglementării în domeniul patrimoniului cultural. Prin urmare, reglementarea patrimoniului cultural nu a fost rezultatul unei viziuni integrate, ci al unui proces fragmentat, determinat de priorități sectoriale distincte.
Un act normativ fundamental pentru domeniul culturii a fost adoptat în perioada Guvernului condus de Ion Sturza (12.03.1999–21.12.1999), și anume Legea culturii nr. 413 din 27.05.1999, care a stabilit cadrul general de reglementare a politicilor culturale în Republica Moldova. Aceasta a definit principiile de organizare și funcționare a sectorului cultural, a reglementat raporturile dintre autoritățile publice și instituțiile de cultură, precum și mecanismele de susținere și dezvoltare a activităților culturale, contribuind la consolidarea cadrului normativ național în domeniu. Aprobarea acestei legi marchează trecerea de la o abordare sectorială fragmentată la una sistemică, oferind pentru prima dată un cadru coerent de politici culturale la nivel național.
În primul deceniu al secolului XXI, primul Guvern condus de Vasile Tarlev (19.04.2001–19.04.2005) a urmărit implementarea unui set de măsuri orientate spre consolidarea și revitalizarea sectorului cultural. Astfel, potrivit Programului de activitate al Guvernului Republicii Moldova pentru anii 2001-2005 „Renașterea economiei – renașterea țării”, aprobat prin Hotărârea Parlamentului nr. 77 din 19.04.2001, acestea au vizat restabilirea etapizată a instituțiilor de cultură, protejarea și valorificarea patrimoniului cultural național, precum și asigurarea unui volum garantat de servicii culturale per locuitor, în vederea facilitării accesului real al cetățenilor la viața culturală. Totodată, s-a pus accent pe stabilirea unor norme adecvate de dotare tehnico-materială a instituțiilor de învățământ și cultură, sprijinirea activității colectivelor de creație și a meșteșugurilor tradiționale, precum și pe dezvoltarea activității muzeale și editoriale. În același timp, au fost încurajate promovarea creației naționale, extinderea relațiilor culturale internaționale și susținerea financiară a uniunilor de creație, în vederea dinamizării activității acestora[1]. Această orientare instituțională rezultă din faptul că majoritatea intervențiilor au vizat susținerea infrastructurii existente, în lipsa unor mecanisme competitive de finanțare, ceea ce a limitat dezvoltarea sectorului independent.
În acest sens, în scopul realizării obiectivelor propuse, în perioada vizată a fost adoptat un set de acte legislative și regulatorii relevante, printre care: Legea cu privire la teatre, circuri și organizații concertistice nr. 1421 din 31.10.2002, Hotărârea nr. 643 din 27.05.2003 cu privire la aprobarea Normelor metodologice și criteriilor de clasificare a structurilor de primire turistică cu funcțiuni de cazare și de servire a mesei; Regulamentul teatrelor, circurilor și organizațiilor concertistice, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 1242/2003; Regulamentul cu privire la regulile de ținere a Registrului de stat al instituțiilor de cultură și artă, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 1242/2003; Regulamentul cu privire la deplasările în străinătate aferente activității culturale, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 178/2004. De asemenea, este de menționat faptul că, în perioada vizată, a fost instituit un mecanism de susținere financiară a uniunilor de creație din Republica Moldova, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 706 din 12.06.2003, care avea drept scop sprijinirea potențialului artistic și crearea condițiilor adecvate pentru desfășurarea activității uniunilor de creație. Ulterior, în perioada exercitării funcției de ministru al culturii și turismului, de către Artur Cosma (19.04.2005-31.03.2008), a fost adoptată Legea nr. 352 din 24 noiembrie 2006 privind organizarea și desfășurarea activității turistice în Republica Moldova, ceea ce a contribuit la extinderea cadrului normativ în domeniul turismului. În ansamblu, aceste acte normative indică o consolidare a cadrului regulatoriu, însă fără introducerea unor mecanisme competitive de finanțare, care să stimuleze performanța și inovarea.
Un moment important în perioada vizată l-a constituit aprobarea Obiectivelor de Dezvoltare ale Mileniului în Republica Moldova până în 2015 și a Primului Raport Național „Obiectivele de Dezvoltare ale Mileniului în Republica Moldova”, prin Hotărârea Guvernului nr. 288 din 15.03.2005, contribuind la orientarea politicilor publice spre realizarea unor obiective de dezvoltare socio-economică la nivel național. Astfel, pe termen mediu (pentru anii 2005-2006) au fost formulate acțiuni ce vizează
„stimularea participării tinerilor la procesul de luare a deciziilor în domeniile de dezvoltare socială, economică, culturală și politică a țării, prin crearea consiliilor locale ale tinerilor și altor forme de participare”.
Totodată, în conformitate cu prevederile Hotărârii Guvernului nr. 288/2005, pe termen lung (până în anul 2015), au fost stabilite măsuri precum
„elaborarea și implementarea unei politici culturale coerente, care va elimina demersurile ce cultivă conservatorismul de gen și va educa cetățenii în spiritul unui parteneriat de gen și apreciere mutuală”.
În acest context, aprobarea Obiectivelor de Dezvoltare ale Mileniului și a documentelor aferente, a contribuit la orientarea politicii statului spre promovarea incluziunii sociale, participării civice și egalității de gen, în care dimensiunea culturală a fost valorificată ca instrument de coeziune și transformare socială.
O contribuție esențială la realizarea acestor obiective au avut-o Guvernele conduse de Vlad Filat (25.09.2009–14.01.2011), în cadrul cărora funcția de ministru al culturii a fost ocupată de Boris Focșa, regizor și creator al Teatrului „Infinit”, Artist Emerit, Maestru în Artă. Astfel, în ceea ce privește domeniul culturii, măsurile prevăzute în programul de activitate al Guvernului, au fost orientate spre dezvoltarea artei contemporane, restabilirea activității și infrastructurii culturale, în special în zonele rurale, finanțarea activităților culturale în conformitate cu prioritățile stabilite și pe bază de proiecte, promovarea culturii ca factor primordial al păstrării și dezvoltării identității naționale, precum și promovarea valorilor culturale naționale ca parte componentă a patrimoniului cultural european. Această etapă marchează începutul unei schimbări de paradigmă, prin orientarea spre finanțarea pe bază de proiecte și recunoașterea rolului sectorului cultural independent.
De asemenea, măsurile prevăzute în programul menționat supra, au vizat dezvoltarea și perfecționarea cadrului normativ în domeniul culturii, consolidarea relației dintre stat și comunitățile etnoculturale, precum și asigurarea accesului echitabil la educație și cultură, inclusiv în limbile minorităților. Prin urmare, în perioada de referință a fost consolidat cadrul normativ, în special ce vizează domeniile: patrimoniu arheologic, arte, monumente de for public, patrimoniu mobil și patrimoniu imaterial, prin adoptarea unor acte normative, printre care:
Legea privind protejarea patrimoniului arheologic nr. 218 din 17.09.2010;
Hotărârea Guvernului nr. 718 din 22.09.2011 privind aprobarea listei funcțiilor conform cărora se oferă dreptul la pensie unor categorii de angajați din domeniul culturii;
Legea privind protejarea patrimoniului cultural național mobil nr. 280 din 27.12.2011;
Legea privind protejarea patrimoniului imaterial nr. 58 din 29.03.2012;
Hotărârea Guvernului nr. 851 din 13.11.2012, privind aprobarea Regulamentului de organizare și funcționare a Consiliului național pentru monumentele de for public;
Legea cu privire la oamenii de creație și la uniunile de creație nr. 21 din 01.03.2013;
Regulamentul privind Registrul arheologilor din Republica Moldova, aprobat prin Ordinul ministrului culturii nr. 127 din 25.04.2013;
Regulamentul privind cercetarea și expertiza arheologică în Republica Moldova, aprobat prin Ordinul ministrului culturii nr. 126 din 25.04.2013;
Regulamentul cu privire la clasarea și evidența patrimoniului arheologic, aprobat prin Ordinul ministrului culturii nr. 126 din 25.04.2013;
Regulamentul cu privire la Repertoriul arheologic național și Registrul arheologic național, aprobat prin Ordinul ministrului culturii nr. 126 din 25.04.2013.
Aceste acte normative evidențiază diversitatea cadrului legislativ în domeniul culturii, reflectând trecerea de la reglementări generale la politici sectoriale specializate, adaptate diferitelor componente ale patrimoniului cultural și orientate spre standarde europene. Diversificarea acestor reglementări reflectă o tendință de specializare a politicilor culturale, însă accentul rămâne predominant pe protecție, mai puțin pe valorificare economică și socială.
Ulterior, în perioada mandatelor Doamnei Monica Babuc (22.01.2014–26.02.2019), care a exercitat funcția de ministru al culturii, precum și funcția de ministru al educației, culturii și cercetării, în cadrul a patru guverne, a fost dezvoltat în continuare cadrul normativ, legislativ și subsecvent, prin adoptarea mai multor acte normative din domenii precum: patrimoniul mobil, patrimoniul imobil, arte, monumente de for public, patrimoniul imaterial și arheologic, muzee și mass-media, fiind aprobate în total circa 21 de acte normative, printre cele mai importante fiind:
Norme de clasare a bunurilor culturale mobile, aprobat prin Ordinul ministrului culturii nr. 09 din 22.01.2014;
Norme de conservare și restaurare a bunurilor culturale mobile clasate, aprobat prin Ordinul ministrului culturii nr. 09 din 22.01.2014;
Norme de acreditare a conservatorilor și restauratorilor în domeniul patrimoniului cultural mobil, aprobat prin Ordinul ministrului culturii nr. 09 din 22.01.2014;
Norme de acreditare a experților din domeniul patrimoniului cultural mobil, aprobat prin Ordinul ministrului culturii nr. 09 din 22.01.2014;
Metodologia pentru evaluarea financiară a prejudiciului adus bunurilor de patrimoniu cultural construit, aprobat prin Ordinul ministrului culturii nr. 306/2014;
Hotărârea Guvernului nr. 271 din 09.04.2014, cu privire la aprobarea Strategiei de dezvoltare a culturii „Cultura 2020” și a Planului de acțiuni privind implementarea acesteia.
Regulamentul de activitate a formațiilor artistice de amatori din Republica Moldova aprobat prin Ordinul ministrului Culturii nr. 199/2015;
Ordinul Ministerului Culturii nr. 380 din 27.12.2016 cu privire la aprobarea Regulamentului privind Registrul național și Registrele locale ale monumentelor de for public;
Legea privind regimul mormintelor și operelor comemorative de război nr. 161 din 20.07.2017;
Regulamentul Registrului patrimoniului cultural național mobil, aprobat prin Ordinul ministrului educației, culturii și cercetării nr. 1056 din 12.07.2018;
Legea privind aprobarea Registrului național al monumentelor de for public nr. 148 din 20.07.2018;
Codul serviciilor media audiovizualului al Republicii Moldova nr. 174 din 08.11.2018;
Regulamentul-cadru de organizare și funcționare a bibliotecilor publice, Ordinul ministrului culturii nr. 186 din 26.02.2019;
Hotărârea Guvernului nr. 834/2014 pentru aprobarea Regulamentului cu privire la modul de finanțare din bugetul de stat a proiectelor culturale desfășurate de asociațiile obștești etc.
Această perioadă se caracterizează printr-o intensificare a reglementării subsecvente, ceea ce indică o maturizare instituțională. Analiza actelor normative adoptate în perioada exercitării funcției de ministru al culturii de către domnul Sergiu Prodan evidențiază o tendință clară de dezvoltare a cadrului subsecvent, prin intermediul ordinelor, regulamentelor și metodologiilor, care au avut drept scop operaționalizarea și implementarea prevederilor legislative existente. Prin urmare, perioada vizată se remarcă printr-un proces amplu de consolidare și diversificare a cadrului normativ în domeniul culturii, caracterizat prin extinderea reglementărilor asupra tuturor componentelor patrimoniului cultural și ale vieții culturale. Astfel, se remarcă o extindere a reglementărilor în diverse domenii ale sectorului cultural: patrimoniu cultural imaterial, patrimoniu mobil și imobil, muzee, arte, mass-media, turism și monumentele de for public.
Actele normative aprobate indică o orientare pronunțată spre profesionalizarea și standardizare a activităților din domeniul culturii, manifestată prin elaborarea unor ghiduri metodologice, regulamente de organizare și funcționare, precum și instituirea unor proceduri de acreditare și evaluare, ceea ce demonstrează preocuparea autorităților pentru crearea unui cadru instituțional coerent și eficient. În același timp, adoptarea unor programe naționale, precum „Voucher cultural” sau „Moldova Creativă”, relevă o schimbare de paradigmă, în sensul trecerii la politici proactive, orientate spre stimularea consumului cultural și dezvoltarea industriilor creative. Printre cele mai importante acte normative aprobate în perioada de referință menționăm:
Ordinul nr. 217 din 26.10.2022 cu privire la aprobarea Regulamentului privind conținutul și metodologia de elaborare a planului de referință istorico-arhitectural și proiectului zonelor de protecție a localităților istorice;
Hotărârea Guvernului nr. 774/2022 privind instituirea Programului național „Voucher cultural”;
Regulamentul de organizare și funcționare a casei de cultură, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 83/2023;
Regulament de organizare și funcționare a Consiliului Biblioteconomic Național, aprobat prin Ordinul ministrului culturii nr. 81 din 13.04.2023;
Programul național de dezvoltare a mass-mediei pentru anii 2023–2026, aprobat prin Hotărârea Parlamentului nr. 187 din 07.07.2023;
Hotărâre nr. 570 din 02.08.2023 cu privire la constituirea, organizarea și funcționarea Instituției Publice Oficiul Național al Turismului;
Hotărârea Guvernului nr. 187/2024 cu privire la aprobarea Programului național de dezvoltare a industriilor creative „Moldova Creativă” pentru anii 2024-2027;
Lege cu privire la Fondul pentru subvenționarea mass-mediei nr. 50 din 12.04.2024;
Ordinul ministrului culturii nr. 36 din 06.02.2025 cu privire la aprobarea Nomenclatoarelor serviciilor cu plată prestate de către instituțiile muzeale din subordinea Ministerului Culturii;
Regulamentul cu privire la Registrul muzeelor din Republica Moldova, aprobat prin Ordinul ministrului educației, culturii și cercetării nr. 1086 din 12.07.2025 etc.
Aceste inițiative indică o orientare clară spre politici culturale proactive, axate pe stimularea consumului cultural și dezvoltarea industriilor creative. Un moment important l-a constituit aprobarea Legii nr. 12 din 01.02.2024 privind Fondul Național al Culturii, care stabilește cadrul legal privind modul de constituire, organizare și funcționare a Fondului național al culturii, precum și evaluarea și selectarea proiectelor pentru finanțare din mijloacele acestui fond. Actul normativ evidențiază o orientare clară spre eficiență, transparență și echitate în alocarea resurselor, prin instituirea unor mecanisme competitive de selecție a proiectelor. Aceasta reprezintă o etapă calitativ nouă, prin instituționalizarea unui mecanism competitiv de finanțare, aliniat practicilor europene.