Biografie

Eugen Verbeţchi s-a născut la 4 octombrie 1936, în satul Mocra, raionul Râbniţa. Mama sa Maria Verbeţchi era profesoară în sat, iar tatăl Nicolae Verbeţchi era colhoznic şi cânta bine la mai multe instrumente: chitarăbalalaică şi tubă. În familie erau trei copii: Eugen era cel mai mare, fratele mai mic Valeriu (n. 1939) şi sora mezină Tamara (n. 1944). În anul 1951, după absolvirea şcolii ucrainene de şapte ani din satul natal, E. Verbeţchi a urmat studiile la Colegiul de Muzică din Chişinău, în clasa profesorului Vasile Povzun, unde a studiat clarinetul. Din anul 1953, când acesta a fost numit rector al Conservatorului de Stat „G. Musicescu”, Eugen şi-a continuat studiile în clasa profesorului N. Iordatii. Pedagogii din epoca respectivă mărturisesc despre calităţile deosebite ale elevului E. Verbeţchi. Muzicalitatea, dorinţa de a obţine noi cunoştinţe şi atitudinea serioasă faţă de profesie au dat roade în perioada anilor de studii la colegiu.

Absolvind în 1955 cu menţiune Colegiul, Eugen Verbeţchi şi-a continuat studiile la Conservatorul de Stat „G. Musicescu” (1955–1961), în clasa primului său dascăl Vasile Povzun. Aici el a continuat să-şi perfecţioneze măiestria interpretativă şi să-şi lărgească orizontul cunoştinţelor în domeniul disciplinelor muzical-teoretice, având ca profesori pe A. Abramovici, B. Kotlearov, L. Axionov (istoria muzicii), G. Borş (armonie şi solfegiu), I. Miliutina (forme muzicale). Munca enormă şi dragostea pentru meseria aleasă au asigurat obţinerea unor rezultate excelente la învăţătură, dovadă fiind diploma de laureat câştigată la concursul universitar al interpreţilor la instrumente de suflat. Profesionalismul înalt al tânărului muzician şi abilităţile lui interpretative i-au permis, ca fiind deja student al anului III la Conservator, să-şi înceapă activitatea artistică ca solist în cadrul Orchestrei Simfonice a Filarmonicii de Stat (1957), fiind invitat de către Timofei Gurtovoi, pe atunci dirijor al orchestrei. Deja după doi ani (1959) este numit maestru de concert al grupului de clarinete.

După absolvirea Conservatorului de Stat „G. Musicescu” în anul 1961, Eugen Verbeţchi a urmat prin corespondenţă studiile postuniversitare de pe lângă Conservatorul de Stat „N. A. Rimski-Korsakov” din Sankt-Petersburg cu Vladimir Ghensler (1906–1963) şi Vladimir Krasavin (1917–1994). În acelaşi an, paralel cu serviciul în orchestra simfonică, Eugen Verbeţchi a fost angajat ca lector prin cumul, clasa clarinet, catedra Instrumente de suflat şi de percuţie, la Conservatorul de Stat „G. Musicescu” (din 1963 fiind redenumit în Institutul de Stat al Artelor „G. Musicescu”). În anul 1963 E. Verbeţchi a participat la Concursul Republican al tinerilor interpreţi la instrumente de suflat obţinând premiu de gradul II. În luna decembrie a aceluiaşi an a participat la Concursul Unional al interpreţilor la instrumente de suflat unde a devenit diplomant.

După moartea prematură a profesorului Vladimir Ghensler în 1963, Eugen Verbeţchi şi-a continuat învăţătura în clasa profesorului Vladimir Krasavin, absolvind cu succes studiile post-universitare în anul 1965. La un an după absolvire (1966), Eugen Verbeţchi devine angajat de bază la Institutul de Stat al Artelor „G. Musicescu”, fiind numit în calitate de lector superior. Concomitent, a continuat să lucreze – prin cumul (până în anul 1982) – în Orchestra Simfonică a Filarmonicii de Stat, în calitate de maestru de concert al grupului de clarinete. La 22 septembrie 1967, pentru înalta măiestrie interpretativă lui Eugen Verbeţchi i-a fost conferit titlul de Artist Emerit din Republica Moldova. Ca urmare a activităţii sale artistice vaste, E. Verbeţchi a înregistrat numeroase creaţii în fondul de aur al IPNA „Teleradio-Moldova”. În anul 1976, la studioul Telefilm-Chişinău, a fost realizat filmul documentar Evghenii Verbeţchi. De asemenea, muzicianul a înregistrat două discuri de vinil la firma Melodia, în care au fost incluse creaţiile lui K. Stamitz, A. Dimler, V. Rotaru şi V. Poleacov.

Din muzicienii autohtoni E. Verbeţchi a colaborat cu pianiştii Ghita Strahilevici, Victor Levinzon, Serghei Covalenco, Nina Sunţova, violoniştii Sofia Propişcian, Boris Dubosarschi, violoncelistul Nicolae Tatarinov, fagotistul Simion Vrînceanu ş.a. De asemenea, a colaborat cu dirijorii T. Gurtovoi, Gr. Şramko, B. Miliutin, A. Samoilă, D. Goia, A. Gauk ş.a. Succese remarcabile a avut şi pe tărâmul pedagogic, fiind ales prin concurs, în anul 1969, în calitate de conferenţiar universitar interimar al catedrei Instrumente de suflat şi de percuţie, titlu care i-a fost conferit abia în anul 1977, iar din luna octombrie 1970 ocupă postul de şef catedră Instrumente aerofone şi de percuţie a Institutului de Stat al Artelor „G. Musicescu”. În anul 1972 a fost decorat cu medalia Lucrător eminent al culturii. În anul 1982 a trecut prin concurs la postul de profesor universitar interimar al catedrei Instrumente de suflat şi de percuţie, titlu care, de asemenea, i-a fost conferit abia în anul 1987. În 1983 a fost decorat cu medalia Veteran al Muncii. A susţinut turnee artistice în Cuba, Moscova, Sankt-Petersburg, Erevan, Sofia, România, Tunisia etc. La 4 mai 1991 i-a fost conferit titlul de Artist al Poporului din Republica Moldova.

Pe lângă activitatea interpretativă şi pedagogică Eugen Verbeţchi a dus o intensă activitate metodico-ştiinţifică, didactică, elaborând două culegeri de piese pentru instrumente de suflat. Printre numeroasele transcripţii şi prelucrări mai putem nominaliza: Păstorul de pe stâncă pentru două clarinete şi pian de F. Schubert, Morişca pentru clarinet şi pian de D. Fedov, Sonata pentru flaut şi pian de J.S. Bach (prelucrare pentru saxofon şi pian) ş.a. Eugen Verbeţchi este şi autorul unor lucrări metodice:

Despre învăţământul primar la clarinet;

Rolul respiraţiei în procesul interpretării la instrumente de suflat;

Din istoria clarinetului;

Cerinţele înaintate abiturienţilor la instrumente de suflat.

Cu aceste lucrări a participat la conferinţele republicane, la şedinţele catedrei Conservatorului din Sankt-Petersburg şi Moscova, de asemenea – la conferinţele pedagogilor şcolilor muzicale din Republica Cuba, Republica Bulgaria. Împreună cu S. Duja a scris 10 studii de virtuozitate pe teme moldoveneşti pentru clarinet. Din iniţiativa lui Eugen Verbeţchi au fost organizate concursuri republicane ale tinerilor interpreţi în anii 1970, 1979, 1983. A fost numit de multe ori preşedinte şi membru al juriului la diverse concursuri republicane şi internaţionale. În anul 1996 a fost decorat cu medalia Meritul Civic, iar în 1997 – cu ordinul Gloria Muncii. A fost membru al Uniunii Muzicienilor din Republica Moldova. A educat in jur de 100 de discipoli care astăzi îi duc faima în întreaga lume şi lucrează în cele mai prestigioase colective atât la noi în republică, cât şi peste hotarele ei. Printre elevii săi sunt numeroşi laureaţi ai diferitor concursuri republicane şi internaţionale, artişti emeriţi, doctori în studiul artelor – toţi fără excepţie fiind minunaţi interpreţi. Printre maeştrii de concert ai clasei sale au fost N. Sunţova, N. Coreţcaia, E. Rogozenco, M. Moraru, S. Danilova, A. Criganuţa, L. Verbeţcaia. Printre numeroasele realizări ale lui Eugen Verbeţchi se numără şi sextetul de clarinete Everans. În repertoriul sextetului intră Hora staccato şi Hora Mărţişor de Grigoraş Dinicu, Ragtime şi Parafraz pe temele melodiilor populare de O. Negruţă, Rapsodie in blue (transcripţie pentru sextetul de clarinete) de J. Gershwin, Badinerie de J. S. Bach, Concert pentru trompetă şi pian de T. Albinoni (prelucrare pentru trompetă şi sextet) ş.a. Eugen Verbeţchi a decedat la 22 mai 2007, lăsând în urma sa multe idei nerealizate, colegi, prieteni, discipoli şi familie.